1. [DEX '09] NĂIER, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar.
2. [MDA2] năier sm [At: COȘBUC, P. I., 81 / Pl: ~i / E: naie + -ar] (Liv) Corăbier.
3. [CADE] *NĂIER sm. ⛵ Corăbier [naie].
4. [DLRLC] NĂIER, năieri, s. m. (Rar) Luntraș, corăbier. Unde-i căpitanul Ce-nfrunta vecia? Unde-i sînt năierii, Ce-au vînat misterul Stelelor puzderii? LESNEA, I. 45. Pe țărm erau stoluri de fete Cu drag de năier ascultînd – Și ele rîdeau scuturînd Mori albe din negrele plete. COȘBUC, P. I 81.
5. [Șăineanu, ed. VI] năier m. corăbier: cu drag de năier ascultând COȘBUC.
6. [DOOM 3] năier (rar) s. m., pl. năieri
7. [DOOM 2] năier (rar) s. m., pl. năieri
8. [IVO-III] năier.
9. [DLR - tomul X] NĂIER s. m. (Livresc) Corăbier. Năierii, părîndu-le rău pentru pietatea ce mi-au arătat, m-au părăsit, F (1867), 368. Și-o stea căzătoare din cer, Ea mării ne-a spus sărutarea, Și luntrei ne-a spus apoi marea, Iar luntrea ne-a spus la năier. coșbuc, p. i, 81, cf. alexi, w., șăineanu, d. u. Hei! vegheați, năieri! lesnea, i. 41, cf. 39. – PI: năieri. – Naie + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL