1. [MDA2] năgăbui smi, ain [At: COMAN, GL. / E: nct] (Reg) 1-2 (Persoană) care încurcă lucrurile. 3-4 (Om) prost.
2. [DAR] năgăbui, -ie, adj. (reg.) care încurcă lucrurile; prost, nătâng.
3. [DLR - tomul X] NĂGĂBUI adj. (Regional; adesea substantivat) (Persoană) care încurcă lucrurile; prost, nătîng (I 1) (Mățău-Cîmpulung). Cf. coman, gl. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL