1. [MDA2] năfâcâi vi [At: COMAN, GL. / V: năfăcâi, năfăcăi / Pzi: năfâcâi / E: năfâc + -îi] A merge greu prin noroi sau prin zăpadă.
2. [MDA2] năfăcăi v vz năfâcâi
3. [MDA2] năfăcâi v vz năfâcâi
4. [DAR] năfâcâi, năfâcâi, vb. IV (reg.) a merge greu prin noroi sau prin zăpadă.
5. [DLR - tomul X] NĂFÎCÎI vb. IV. Intranz. (Prin nord-vestul Munt.) A merge greu prin noroi sau prin zăpadă. Cf. coman, gl., l. rom. 1959, nr. 3, 66. – Prez. ind.: năfîcîi. – Și: năfăcîi (l. rom. 1959, nr. 3, 66), năfăcăi (ib.) vb. IV. – Năfîc + suf. -îi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL