1. [DEX '09] NACEALNIC, nacealnici, s. m. (Înv.) Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; p. ext. comandant. – Din rus. nacealnik.
2. [MDA2] nacealnic sm [At: HERODOT (1645), 389 / Pl: ~ici / E: rs начальник] (Înv) Șef al unui serviciu sau al unei instituții civile, militare sau religioase Si: conducător, comandant.
3. [CADE] ‡NACEALNIC sm. Superior: Bîrzov era polițaiu ~ (I.-GH.) [rus.].
4. [DLRLC] NACEALNIC, nacealnici, s. m. (Rusism învechit și arhaizant) Șef al unui serviciu sau al unei instituții; comandant, superior. Moș Elisei mai avea treabă cu nacealnicul Pamfilie. SADOVEANU, N. P. 333. Mai puse cîte ceva la cale cu nacealnicul Gherasim. STĂNOIU, C. I. 73. Intrat de copil ca piser în cancelaria politiei, ajunsese nacealnic. GHICA, S. 518. – Pronunțat: -ceal-.
5. [Scriban] naceálnic și -élnic (ea dift.) m. (rus. načálĭnik, șef, comandant, vsl. načenlinikŭ, d. čelo, frunte, čelinikŭ, fruntaș, șef. Celnic înseamnă în Macedonia „fruntaș, bogat”). Vechĭ. Șef de serviciŭ în administrațiune.
6. [DOOM 3] nacealnic (înv.) (desp. -ceal-) s. m., pl. nacealnici
7. [DOOM 2] nacealnic (înv.) (-ceal-) s. m., pl. nacealnici
8. [DER] nacealnic (nacealnici), s. m. – Conducător, comandant. – Var. nacelnic. Sl. mačĕlĭnikŭ (Cihac, II, 200; Tiktin). Sec. XVIII, înv.
9. [DLRLV] NACEALNIC s.n. (Mold.) Șef, conducător, comandant. A: Datoriia nacealnicilor celor mai mari ca să chivernisască pentru odihna și folosul cel bun a supușilor lor. BUCOAVNĂ 1775, 44v. // B: Nacealnici întru Isahar cu Devora și Varac. BIBLIA (1688). Etimologie: rus. načalĭnik. Cf. chivernisitor, c h i v e r n i t o r, h o t n o g (2), i s p r a v n i c (1), p o v a ț ă.
10. [DLR - tomul X] NACEALNIC s. m. (Învechit) Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; comandant. Hatmanii și nacealnicii oștei, cîți au fost perși, i-am spus eu mai nainte. herodot (1645), 389. Nacealnici întru Isahar cu Devora și Varac. biblia (1688), 1762/45. Intrat de copil ca piser în cancelaria poliției, ajunsese nacealnic. ghica, s. 518. Nacealnicul schitului căuta foarte bine de interesele comunității. i. ionescu, p. 360. Sînt bucuros..., îi răspunde hoțul, aproape rîzînd în fața nacealnicului. contemporanul, IIi, 574, cf. i. brăescu, m. 68. Mai puse cîte ceva la cale cu nacealnicul Gherasim. stănoiu, c. i. 73. Moș Elisei mai avea treabă cu nacealnicul Pamfilie. sadoveanu, n. p. 333. – pl.: nacealnici. – Din rus. науальник.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL