[DE] NABATEI ({s} gr. Nabataioi, lat. nabataei), populație arabă stabilită în sec. 4 î. Hr. în NV Pen. Arabia, pe actualul teritoriu al Iordaniei (Nabathaea). Au întemeiat un regat cu capitala în orașul Petra (din sec. 2 î. Hr.), care va cunoaște apogeul dezvoltării în timpul domniei lui Aretas II (87-62 î. Hr.). În 105 d. Hr., regatul a fost ocupat de guvernatorul roman al Siriei, A. Cornelius Palmea, cea mai mare parte a lui fiind transformată în prov. romană Arabia. Arta și cultura lor au fost puternic influențate de elenism. Au folosit o variantă a scrierii consonantice arameice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL