1. [DEX '09] MUZICALITATE s. f. Caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă. ♦ Particularitate, în special a poeziei, rezultată din aliterațiile, ritmul, cadența și intonația versurilor. – Din fr. musicalité.
2. [MDA2] muzicalitate sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 158 / Pl: ~tăți / E: fr musicalité] 1-3 Însușire de a fi muzical (7-8, 11). 4-5 Caracter muzical (8, 11). 6 Sonoritate plăcută, armonioasă.
3. [DEX '98] MUZICALITATE s. f. Caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă. – Din fr. musicalité.
4. [DLRLC] MUZICALITATE s. f. Caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate. Muzicalitatea interioară a stilului lui Russo are uneori o funcțiune imitativă. VIANU, A. P. 45. Din pana lui Eminescu ies capodopere muzicalitatea limbii, potrivirea desăvîrșită a imaginilor cu simțirea și o economie perfectă în privința spațiului. GHEREA, ST. CR. I 158.
5. [DN] MUZICALITATE s.f. Caracterul a ceea ce este muzical; armonie, sonoritate. [< muzical + -itate, cf. fr. musicalité].
6. [MDN '00] MUZICALITATE s. f. însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate. (< fr. musicalité)
7. [DOOM 3] muzicalitate s. f., g.-d. art. muzicalității
8. [DOOM 2] muzicalitate s. f., g.-d. art. muzicalității
9. [MDTL] MUZICALITATE (< muzical) Particularitate îndeosebi a poeziei rezultînd din armonia, aliterațiile, ritmul, cadența, intonația versurilor. Caracteristică poeziei lui Eminescu, a lui Al. Macedonski, G. Coșbuc, Dimitrie Anghel, a lui G. Bacovia, I. Minulescu ș.a. Ex. Peste vîrfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. (M. EMINESCU, Peste vîrfuri) Răsună din margine de tîrg Un bangăt puternic de armă. E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă... (G. BACOVIA, Toamnă)
10. [DLR] MUZICALITATE s. f. Însușirea de a fi muzical ; caracter muzical; sonoritate (plăcută); armonie. Din pana lui Eminescu ies capodopere . . . muzicalitatea limbii, potrivirea desăvîrșită a imaginilor cu simțirea și o economie perfectă în privința spațiului. GHEREA, ST. CR. I, 158. În unele versuri, muzicalitatea se-unește . . . cu plasticitatea versului. PUȘCARIU, L. R. I, 94. Muzicalitatea interioară a stilului lui Russo are uneori o funcțiune imitativă. VIANU, A. P. 45. Hegel nu pronunță cuvîntul muzicalitate în legătură,cu fenomenul literar. GL 1958, nr. 5, 6/3. – Muzical + suf. -itate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL