1. [DEX '09] MUȚUNACHE, muțunache, s. m. Păpușă (în teatrul de marionete) care reprezintă un personaj amuzant sau grotesc; maimuțoi. ♦ Epitet dat unui tânăr spilcuit, de o eleganță exagerată și ușor ridicolă; filfizon. [Var.: muțunachi s. m.] – Cf. ngr. mutsúna.
2. [MDA2] muțunache smi [At: ALECSANDRI, T. 885 / V: ~chi, (reg) moțin~ / E: ngr μουτζουνάϰι] 1 Marionetă care reprezintă un personaj amuzant sau grotesc Si: maimuțoi. 2 (Dep; irn) Tânăr spilcuit, ridicol și ușuratic Si: (fam) fante, filfizon, țafondache. 3 (Reg) Termen de alintare pentru o ființă drăgălașă sau pentru un obiect mic, delicat. 4 (Înv) Reprezentare miniaturală plastică, decorativă etc. a unei persoane.
3. [DEX '98] MUȚUNACHE s. m. invar. Păpușă (în teatrul de marionete) care reprezintă un personaj amuzant sau grotesc; maimuțoi. ♦ Epitet dat unui tânăr spilcuit, de o eleganță exagerată și ușor ridicolă; filfizon. [Var.: muțunachi s. m. invar.] – Cf. ngr. mutsúna.
4. [DLRLC] MUȚUNACHE s. m. invar. (Și în forma muțunachi) Păpușă (în teatrul de marionete) reprezentînd un personaj amuzant sau grotesc; fig. tînăr spilcuit, sclivisit; filfizon, fante, domnișor; maimuțoi. Radu se îndoaie nervos și trăsăturile feții i se frîng scurt, ca ale unui muțunache tras de sfoară în jos. CAMIL PETRESCU, T. II 79. Îmi face vină că mă îngraș. Că nu port straie ca primii-amorezi din film. Ar vrea să mă vadă un muțunache. C. PETRESCU, O. P. I 71. Nu e nevoie, cînd zîmbiți, să întindeți buzele pîn’ la ceafă... Mai cercați o dată. – Bucuros! Așa? (zîmbește). – Minunat! Parcă sînteți un muțunachi... ALECSANDRI, T. I 295. – Variantă: muțunachi s. m. invar.
5. [Șăineanu, ed. VI] muțunache m. Mold. 1. coconaș; 2. portret-miniatură: două calâfuri cu imamele cu muțunache AL. [Gr. mod. MÚTZUNO, obraz, mutră].
6. [Scriban] muțunáche (Munt.) și -áchi (Mold.) m., gen. al luĭ (ngr. mutsunáki, dim. d. mútsuno și mutsúna, față, bot; bg. mucuna). Vechĭ. Figură în miniatură. Azĭ. Fam. Tînăr sclivisit și ridicul, țafandachi.
7. [DEX '09] MUȚUNACHI s. m. v. muțunache.
8. [MDA2] moținachi sm vz muțunache
9. [MDA2] muțunachi sm vz muțunache
10. [CADE] ȚAFANDACHE sm. = MUȚUNACHE2: un ~ cu sticla în ochiu, cu gîtul pus ca ’ntr’un proțap, cu gulerul gata să-l apuce de nas (ISP.).
11. [DEX '98] MUȚUNACHI s. m. invar. v. muțunache.
12. [DOOM 3] !muțunache (fam.) s. m., g.-d. art. lui muțunache; pl. muțunache
13. [DOOM 2] muțunache s. m., g.-d. lui muțunache; pl. muțunache
14. [DER] muțunache s. m. – 1. (Înv.) Miniatură. – 2. (Mold.) Țafandache, sclivisit. Ngr. μουτσουνάϰι, dim. al lui μουτσοῦνα „mască” (Tiktin; Gáldi 212), μουτσουνιάζω „a se schimonosi”, bg. mucuna, „bot, rît”.
15. [Argou] muțunache s. m. invar. tânăr spilcuit, de o eleganță exagerată și ușor ridicolă
16. [DAR] muțunache s.m. (reg.) 1. coconaș. 2. portret-miniatură.
17. [DLR] MUȚUNACHE s. m. 1. (În teatrul de marionete) Păpușă care reprezintă un personaj amuzant sau grotesc. V. m a r i o n e t ă, m a i m u ț o i. Nu e nevoie, cînd zîmbiți, să întindeți buzele pînă la ceafă . . . Parcă sînteți un muțunachi. ALECSANDRI, T. 885, cf. 1 059. Radu se îndoaie nervos și trăsăturile feței i se frîng scurt, ca ale unui muțunache tras de sfoară în jos. CAMIL PETRESCU, T. II, 79. ♦ Epitet depreciativ pentru un tînăr spilcuit, ridicol și ușuratic; (familiar) filfizon, fante, țafandache. Muțunachi ăsta cică i-a spus curat: „Da ce-ai crezut, că ți-am luat fata pentru ochii ei? ” VLAHUȚĂ, D. 283. Îmi face vină că mă îngraș, că nu port straie ca primii amorezi de film. Ar vrea să mă vadă un muțunache. C. PETRESCU, O. P. I, 71. Ce știam eu pe-atunci? Eram un mucos prost, un muțunachi. BART, E. 26. Văzură că un muțunache se zborșea în apropiere. PAS, Z. II, 208. ♦ (Regional) Termen de alintare pentru o ființă drăgălașă sau pentru un obiect mic, delicat. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., PASCU, S. 400. Vino-ncoace, moținachi. SĂGHINESCU, V. 60. 2. (Învechit) Reprezentare (plastică, decorativă etc.) miniaturală a unei persoane. V. f i g u r ă, p o r t r e t. Două calăfuri de imamele cu muțunachi, tij, cusute cu fluturi, de copile. ALECSANDRI, T. 433. – Și: muțunachi, (regional) moținachi s. m. – Din ngr. ◊ μουτζουνάϰι (diminutiv al lui μούτζουνον „figură, față”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL