1. [DEX '09] MUTULĂ, mutule, s. f. (Arhit.) Ornament al antablamentului în stilul doric, care corespunde cu trigliful. – Din fr. mutule.
2. [MDA2] mutulă sf [At: DN / Pl: ~le / E: fr mutule, lat mutulus] (Aht) Ornament al antablamentului, în ordinul doric, care corespunde cu trigliful.
3. [DN] MUTULĂ s.f. v. mutul.
4. [MDN '00] MUTULĂ s. f. (arhit.) modilion în antablamentul doric, situat sub cornișă, deasupra fiecărui triglif. (< fr. mutule)
5. [DN] MUTUL s.m. (Arhit.) Ornament în formă de consolă așezat sub cornișă, deasupra fiecărui triglif. [Var. mutulă s.f. / < fr. mutule, lat. mutulus].
6. [DOOM 3] mutulă s. f., g.-d. art. mutulei; pl. mutule
7. [DOOM 2] mutulă s. f., g.-d. art. mutulei; pl. mutule
8. [DE] MUTÚLI (< fr., lat.) s. m. pl. (ARHIT.) Ornamente ale antablamentului ordinului doric, constând din plăci înclinate, corespunzătoare ca lățime triglifelor. Situate sub lăcrimar, amintesc de extremitatea unui căprior.
9. [DLR] MUTULĂ s. f. (Arhit.) Ornament al antablamentului, în ordinul doric. Cf. DN, DER. – Pl.: mutule. – Din fr. mutule, lat. mutulus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL