1. [MDA2] muțitură sf [At: MAT. FOLK. 1145 / Pl: ~ri / E: muți + -tură] (Reg) 1-2 Muțenie (1-2).
2. [DLR] MUȚITURĂ s. f. (Regional; într-un descîntec) Muțenie (1). În orbituri l-a orbit, In muțituri l-a muțit. MAT. FOLK. 1 145, cf. PAMFILE, S. V. 39, GR. S. VI, 157. - Pl.: muțituri. – Muți + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL