1. [DEX '09] MUTILATOR, -OARE, mutilatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care mutilează; mutilant. – Din fr. mutilateur.
2. [MDA2] mutilator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: mutila + -tor] 1-6 (Persoană) care mutilează (1-3).
3. [DN] MUTILATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care mutilează; mutilant. [Cf. fr. mutilateur].
4. [MDN '00] MUTILATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care mutilează; mutilant. (< fr. mutilateur)
5. [DOOM 3] mutilator adj. m., pl. mutilatori; f. sg. și pl. mutilatoare
6. [DOOM 2] mutilator adj. m., pl. mutilatori; f. sg. și pl. mutilatoare
7. [DLR] MUTILATOR, -OARE adj. (Rar; și substantivat) (Persoană) care mutilează, care sluțește. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. -0- F i g. Dar această educație mutilatoare a sufletului omenesc nu s-a realizat fără inconveniente. RALEA, S. T. II, 19. – Pl.: mutilatori, -oare. – Mutila + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL