1. [DEX '09] MUTĂLĂU, mutălăi, s. m. (Reg.) Om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -ălău.
2. [MDA2] mutălău sm [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 39 / Pl: ~lăi / E: mut + -ălău] (Reg) 1 Om mut (1). 2 (Spc) Om sau copil care vorbește greu. 3 Om tăcut, morocănos. 4 Om nepriceput, idiot Si: nătărău, prostălău. 5 Om necăsătorit Si: burlac.
3. [DLRLC] MUTĂLĂU, mutălăi, s. m. Om posac, care vorbește puțin; p. ext. om prost, nerod. Feciorii s-or iefteni Prețul lor așa va fi:... cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari rei! MARIAN, S. 123.
4. [Șăineanu, ed. VI] mutălău m. Mold. Tr. 1. om mut; 2. nerod. [Derivat analogic din mut].
5. [Scriban] mutălăŭ m. (d. mut). Fam. Iron. Care vorbește cu greŭ, prost, motolog.
6. [DOOM 3] mutălău (reg.) s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii
7. [DOOM 2] mutălău (reg.) s. m., art. mutălăul; pl. mutălăi, art. mutălăii
8. [DRAM 2021] mutălắu, s.m. v. mutalău.
9. [DLR] MUTĂLĂU s. m. (Regional) 1. Om mut (I 1) (ȘĂINEANU, D. U., ALR II 6 885/219); s p e c. om sau copil care vorbește greu (DDRF, SCRIBAN, D.). 2. Om tăcut, morocănos, ursuz. V. m u t (I 5). Cf. ALR I 1 573, ALR II 3 676. 3. Om nepriceput, prost, tont, idiot; prostălău (LB, LM, ALR II 3 670/219, 279), nătărău, om de nimic (MARIAN, O. I, 113, id. S. R. II, 217, PASCU, S. 417). Cf. m u t (II 1). Dar nevasta-i tăie vorba: lasă-l încolo, cine știe ce mutălău o fi și ăsta. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 39, cf. 40. Rînjea cu rîsul grosolan al unui mutălău. REBREANU, N. 9. Celalalt era mai mutâlău, mai abătut cu leuca, cum se zice. CĂTANĂ, P. B. II, 139. Feciorii s-or iefteni . . . Iar cari îs mai mutălăi, Fi-vor cu doi grițari răi. MARIAN, SA. 123. Șed'e ca un mutalău. A I 24. 4. Om necăsătorit; burlac (Sighiștel-Nucet). Cf. TEAHA, C. N. 245. – Pl.: mutălăi. – Mut + suf. -ălău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL