1. [MDA2] mustereață sf vz mustăreață
2. [Scriban] mustereáță, V. mustăreață.
3. [DEX '09] MUSTĂREAȚĂ s. f. (Pop.) Sevă; spec. seva arborilor. – Must + suf. -ăreață.
4. [MDA2] mustăreață sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ter~, ~tir~, ~tur~, mușt~, muștir~ / E: must + -ăreață] 1 (Pop) Sevă a plantelor Si: (pop) mâzgă (1), must (10), (reg) miericică. 2 (Spc) Sevă a arborilor. 3 (Reg) Zeamă scursă din tescovină. 4 (Trs) Băutură îndulcită Si: suc. 5 (Trs) Zeamă care rămâne după spălarea vaselor unse cu miere Vz mursă1. 6 (Mol) Must (17). 7 (Ban) Usuc.
5. [MDA2] mustireață sf vz mustăreață
6. [MDA2] mustureață sf vz mustăreață
7. [MDA2] muștereață sf vz mustăreață
8. [MDA2] muștireață sf vz mustăreață
9. [DEX '98] MUSTĂREAȚĂ, mustărețe, s. f. (Pop.) Sevă; spec. seva arborilor. – Must + suf. -ăreață.
10. [DLRLC] MUSTĂREAȚĂ s. f. (Regional) Suc, sevă. Ierburi cunoscute... fierbe ea într-o căldare, Din altele stoarce mustăreață, Iar din alte-i face scăldătoare. BUDAI-DELEANU, Ț. 210.
11. [Șăineanu, ed. VI] mustăreață f. sucul cel dulce ce se află pe mesteacăn primăvara.
12. [Scriban] mustăreáță f., pl. ețe (d. must). Suc dulce care se scurge din mesteacăn și pe care îl bea copiiĭ. Zeamă scursă din tescovină. – Și mustereață (Ĭașĭ).
13. [DOOM 3] mustăreață (pop.) s. f., g.-d. art. mustăreței
14. [DOOM 2] mustăreață (pop.) s. f., g.-d. art. mustăreței
15. [DLRLV] MUSTĂREAȚĂ s. f. (Ban.) Sevă. Mustĕraczĕ. AC, 355. Etimologie: must + suf. -ăreață.
16. [DLR] MUSTEREAȚĂ s. f. v. mustăreață.
17. [DLR] MUSTĂREAȚĂ s. f. (Atestat prima oară la ANON. CAR.) 1. (Popular) Sevă; s p e c. seva arborilor; (popular) mîzgă (1), must (I 6), (regional) miericică (I 3). Din altele [ierburi] stoarce mustăreață, Iar din alte-i face scăldătoare. BUDAI-DELEANU, Ț. 210, cf. id. LEX. Facerea zahărului din mustureață de jugastru (a. 1812). BV III, 61, cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, GHEȚIE, R. M., REV. CRIT. III, 161, I. CR. IV, 188, VI, 29, VICIU, GL., VÎRCOL, V. 96, ALR I 968, ALR II 6 397, A III 1, 5, IV 3. ♦ (Regional) Rășină (de brad) (Valea Lupului-Hațeg). A IV 3. ♦ (Regional) Zeamă scursă din tescovină. Cf. SCRIBAN, D., CV 1951, nr. 6, 28. 3. (Prin sud-vestul Transilv.) Suc, băutură îndulcită; zeamă care rămîne după spălarea vaselor unse cu miere. V. m u r s ă1 (1). Cf. REV. CRIT. III, 161. 4. (Mold.) Must (I 8). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, cf. A VI 16, 19, 20, 22, 26, GLOSAR REG. 5. (Prin Ban.) Usuc. După Rusalii intră mustăreața din lîna cea bătrînă în carnea oii și apoi pute carnea. MARIAN, S. R. III, 269. Și: (regional) mustereață (ALR I 968/217), mustireáță (ib. 968/522, 574, ALR II 6 397/574), mustureață, muștereață (I. CR. VI, 29, CV 1951, nr. 6, 28, ALR I 968/532, ARVINTE, TERM. 157), muștireață (ALR I 968/558) s. f. – Must + suf. -ăreață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL