1. [DEX '09] MUSTĂCI, mustăcesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) 1. A râde pe sub mustață, a zâmbi reținut. 2. A strâmba din nas, a fi nemulțumit de ceva. – Din mustață.
2. [MDA2] mustăci vi [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 68 / V: (reg) ~teci / Pzi: ~cesc / E: mustață] 1 A se strâmba în semn de nemulțumire. 2 (Pex) A face nazuri. 3 A râde pe ascuns, a zâmbi reținut. 4 (Olt; d. plante) A-i crește mustățile (15).
3. [DEX '98] MUSTĂCI, mustăcesc, vb. IV. Intranz. 1. A râde pe sub mustață, a zâmbi reținut. 2. A strâmba din nas, a fi nemulțumit de ceva. – Din mustață.
4. [MDA2] musteci v vz mustăci
5. [Scriban] mustăcésc v. intr. (d. mustață). Sud. Rîd pe supt mustață (NPl. Ceaur, 85).
6. [DOOM 3] mustăci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustăcesc, 3 sg. mustăcește, imperf. 1 mustăceam; conj. prez. 1 sg. să mustăcesc, 3 să mustăcească
7. [DOOM 2] mustăci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mustăcesc, imperf. 3 sg. mustăcea; conj. prez. 3 să mustăcească
8. [DLR] MUSTĂCI vb. IV. I n t r a n z. 1. A se strîmba, a-și mișca mustățile (1) (în semn de nemulțumire); p. e x t. a face nazuri, a nu-i plăcea ceva. Cînd l-a văzut că nu urnește lecția din loc i-a zis răspicat, mustăcind cu bogatele-i mustăți arămii . . . CIAUȘANU, R. SCUT. 68. Cînd strîmbi așa din buze parcă ești Boțocan cînd mustecește. C. PETRESCU, C. V. 116. Părîndu-i-se că vorbește prea tare, [iepurele] mustăci și netezindu-și . . . botițul cu labele amîndouă, urmă . . . PLOPȘOR, C. 85, cf. CIAUȘANU, V. 181, LEXIC REG. 30, ZANNE, P. II, 302. 2. A rîde pe ascuns, a zîmbi reținut. Bănică mustăcea, uitîndu-se furiș la stâpînu-său. D. ZAMFIRESCU, T. S. 28. Cînd își ridică privirile de pe hîrtie, îmblînzit acum, mustăci din buze și șopti politicos către Codin . . . V. ROM. august 1954, 79, cf. CIAUȘANU, V. 181. 3.. (Prin Olt.; despre plante) A-i crește mustăți (II 4). A mustăcit via. Cf. LEXIC REG. 30, MAT. DIALECT, I, 231. – Prez. ind.: mustăcesc. – Și: (regional) musteci vb. IV. – V. mustață.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL