1. [DEX '09] MUȘCHIULEȚ, mușchiuleți, s. m. Diminutiv al lui mușchi2 (2). – Mușchi2 + suf. -uleț.
2. [MDA2] mușchiuleț sm [At: MUSCEL, 104 / Pl: ~i / E: mușchi2 + -uleț] 1-6 (Șhp) Mușchi (1-3) (mic) Si: (rar) mușchișor (1-6).
3. [DLRLC] MUȘCHIULEȚ, mușchiulețe, s. n. Diminutiv al lui mușchi2 (2).
4. [DLRM] MUȘCHIULEȚ, mușchiulețe, s. n. Diminutiv al lui mușchi2 (2).
5. [Scriban] mușchĭuléț m. (dim. d. mușchĭ). Fam. Mușchĭ de mîncare.
6. [DOOM 3] mușchiuleț (desp. -chiu-) s. m., pl. mușchiuleți
7. [DOOM 2] mușchiuleț (-chiu-) s. m., pl. mușchiuleți
8. [DLR] MUȘCHIULÉȚ s. m. Diminutiv al lui m u ș c h i2; (rar) mușchișor. V. m u ș c h i2 (2). Despică [porcul] apoi pe șira spinării, îi scoate greabânul, mușchii, „mușchiuleții porcarului”, "iepurele'', toate măruntaiele. MUSCEL, 104. – Pl.: mușchiuleți. – Mușchi2 + suf, -ulei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL