1. [MDA2] mușchi4 v vz mușchia
2. [MDA2] mușchia vi [At: DENSUSIANU, Ț. H. 289 / V: ~chi / P: ~chi-a / Pzi: ~chiez / E: mușchil] (Trs; Mar) 1 A face sau a prinde mușchi1 (1). 2 A se acoperi de mușchi1 (1).
3. [DAR] mușchia, mușchiez, vb. I (reg.) a face, a prinde mușchi.
4. [DLR] MUȘCHIA vb. I. I n t r a n z. (Prin Transilv. și Maram.) A face sau a prinde mușchi1 (1), a se acoperi cu mușchi1. De cînd la el n-ai cătat, Frîu-n cap s-a vindecat, Șaua-n spate a mușchiat. DENSUSIANU, Ț. H. 289. De lemn [biserica] a putrezi, De ser a ruĝini, De pk'atră a mușt'i. T. PAPAHAGI, M. 84. ◊ T r a n z. (Într-un descîntec) În mușchi te-am mușchiat, Și-n piatră te-am băgat. GR. S. VI, 102. – Pronunțat: -chi-a. – Prez. ind.: mușchiez. – Și: mușchi vb. IV. – V. mușchi1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL