1. [MDA2] mușcatin s [At: SIMION. DASC., ap. LET. I, A, 32/29 / E: slv моушкатенъ] (Bot; înv) Nucșoară folosită drept condiment.
2. [Scriban] mușcátin m. (rus. muškátnyĭ, bg. muškáten). Vechĭ. Nucușoară.
3. [DAR] mușcatin s.m. (înv.) nucșoară, folosită ca condiment.
4. [DLR] MUȘCATIN subst. (Bot.; învechit) Nucșoară (folosită drept condiment). Rodește acea țeară grîu, orz și de altă pîne; mătasă se face . . . , piper, revent, zahar, mușcatin, SIMION DASC., LET. I A, 32/29. – Din slavonul моушкатенъ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL