1. [MDA2] mușcătareț, ~ă smf, a [At: ANON. CAR. / V: ~riț / Pl: ~i, ~e / E: mușcat3 + -areț] (Ban; Trs) 1-2 (Fruct) tămâios.
2. [MDA2] mușcătariț, ~ă smf, a vz mușcătareț
3. [DLRLV] MUȘCĂTAREȚ adj. (Ban.) Tămîios. Mushkĕtaricz. Muscatellum apianum. AC, 355. Etimologie: mușcat -j- suf. -areț.
4. [DLR] MUȘCĂTÁREȚ, -Ă adj. (Prin Ban., Transilv.; despre fructe; și substantivat) Tămîios. Cf. ANON. CAR. Pere mușcătarețe. BUDAI-DELEANU, LEX., cf. LB. - PI.: mușcătareți, -e. – Și: mușcătariț, -a adj. ANON. CAR., PASCU, S. 320. – Mușcat3 + suf. -areț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL