1. [MDA2] muscări [At: ALR II, 95 / Pzi: ~resc / E: ddr muscărie] (Reg) 1 vr A se apăra de muște (1). 2 vt (Fig) A necăji, a sâcâi.
2. [DAR] muscări, muscăresc, vb. IV (reg.) a se apăra de muște; (fig.) a se băga în sufletul cuiva, a sâcâi.
3. [DLR] MUSCĂRI vb. IV. (Regional) 1. R e f l. A se apăra de muște (I 1) (Scărișoara-Abrud). ALR II/95. 2. T r a n z. F i g. A se băga în sufletul cuiva (ca musca), a necăji, a sîcîi (Sîmboleni-Turda). COM. SAT. V, 30. Mai lasă-l în pace, nu-l tot muscări. ib. – Prez. ind.: muscăresc. – De la muscă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL