1. [DEX '09] MUSCĂLEȘTE adv. (Înv.) Rusește. [Var.: moscălește adv.] – Muscal2 + suf. -ește.
2. [MDA2] muscălește av [At: POLIZU / V: (reg) ~ăne~, ~cul~, mos~ / E: muscal1 + -ește] 1-2 (Pop) În felul muscalilor1 (1-2) Si: rusește, (nob) muscăcește1.
3. [DLRLC] MUSCĂLEȘTE adv. (Învechit) Rusește. (Atestat în forma moscălește) Moscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm. ALECSANDRI, P. P. 404. – Variantă: moscălește adv.
4. [Scriban] muscăléște adv. Ca Muscaliĭ. Ca muscaliĭ.
5. [DEX '09] MOSCĂLEȘTE adv. v. muscălește.
6. [MDA2] moscălește av vz muscălește
7. [MDA2] moscăli v vz muscăli
8. [MDA2] muscăli vr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70 / V: (reg) mos~ / Pzi: ~lesc / E: muscal1] (Îvp) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor1 (1-2) Si: a se rusifica.
9. [MDA2] muscănește av vz muscălește
10. [MDA2] musculește av vz muscălește
11. [DOOM 3] muscălește (înv.) adv.
12. [DAR] muscăli, muscălesc, vb. IV (înv.) a adopta obiceiuri rusești, a se face muscal.
13. [DLR] MUSCĂLEȘTE adv. (Popular) În felul muscalilor1 (1), ca muscalii1; rusește, (neobișnuit) muscăcește1. Cf. POLIZU. După ce intră ei cu toții înlăuntru, Ivan începe a-i ghigosi muscălește. CREANGĂ, P. 303. Vodă rîde și dă poruncă lui aga să prinză numaidecit pe musiu Berlicoco și să-l tunză muscălește. CARAGIALE, O. iii, 131. Uncheașul cu cămașe roșie, încheiată la gît muscălește. I. BOTEZ, B. I, 159. – Și: (regional) muscănește (lb, ALR II 2 894/316), musculește (MAT. FOLK. 1 369), moscălește (ALECSANDRI, P. P. 404) adv. – Muscal1 + suf. -ește.
14. [DLR] MUSCĂLI vb. IV. R e f l. (Învechit și popular) A adopta felul de viață, apucăturile și limba muscalilor1 (1), a se face muscal1; a se rusifica. Românul simplu e mult mai solid decît clasa ciocoiască, care, rînd pe rînd, s-a slavonizat, s-a grecit, s-a muscălit și acum a ajuns a se franciza. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 70. - Prez. ind.: muscâlesc. – Și: (regional) moscăli vb. IV. ALECSANDRI, P. P. 411. – V. muscal1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL