1. [MDA2] muruli vr [At: LUC. II, 68 / V: ~rucli, ~ruclui / Pzi: ~lesc / E: mg marjul] 1 (Mgm; Trs; d. părți ale corpului) A ieși din articulație Si: a se luxa, a se scrânti. 2 (Îf murucli) „A se schilăvi”.
2. [MDA2] murucli v vz muruli
3. [MDA2] muruclui v vz muruli
4. [DLR] MURULI vb. IV. R e f l. (Maghiarism, prin Transilv.; despre părți ale corpului) A ieși din articulație, a se deplasa din poziția normală; a se scrînti. Uite piciorul ăsta, că vai rău mă mai doare, că mi-i murucluit din loc. LUC. II, 68. Pentru ca să nu-și scrîntească calul vreo vînă la picior, se strînge la pulpă . . . cu „fâșie” ca să nu i se „murulească” vinele. PRIBEAGUL, P. R. 68. ♦ (În forma murucli) „A se schilăvi”. CABA, SĂL. 91. – Prez. ind.: murulesc. - Și: murucli, muruclui vb. IV. – Din magh. marjul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL