1. [DEX '09] MURMUI, murmui, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmuiesc] – Onomatopee.
2. [MDA2] murmui1 vi [At: HELIADE, O. I, 93 / Pzi: murmui, ~esc / E: fo] (Înv) 1 (D. ape, vânt sau alte elemente ale naturii) A murmura (1). 2 A murmura (4).
3. [DEX '98] MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și murmui] – Onomatopee.
4. [DLRLC] MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A murmura, a șopti.
5. [DLRM] MURMUI, murmuiesc, vb. IV. Tanz. (Rar) A murmura.
6. [DOOM 3] murmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. murmui/murmuiesc, 3 sg. murmuie/murmuiește, imperf. 1 murmuiam; conj. prez. 1 sg. să murmui/să murmuiesc, 3 să murmuie/să murmuiască
7. [DOOM 2] !murmui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. murmuie/ murmuiește, imperf. 3 sg. murmuia; conj. prez. 3 să murmuie/să murmuiască
8. [DLR] MURMUI1 vb. IV. I n t r a n z. (Învechit) (Despre ape, vînt sau alte elemente ale naturii) A murmura (1). Vitejilor războinici! frunza cînd vă suspină Și cînd astupat geme vîntul p'în boltituri, Este al vostru nume ce ca o undă lină Murmuie. HELIADE, O. I, 182. Vîntul nopții răspîndeșie Un profum îmbălsămit; Valul mării murmuieșle și se stinge adormit. BOLINTINEANU, P. I, 379. Eu trec pe valul ce murmuiește. Eu trec pe cîntul melodios, id. ib. II, 196. ◊ T r a n z. (În context figurat) Acolo unde-adie zefirul ambroziei, Prin arborii științei ce „Domnul, Domn” șoptesc; În liniștea adîncă a nevinovăției, La rîuri de lumină ce „Domn” iar murmuiesc. HELIADE, O. I, 190. 2. A murmura (3). (F i g.) Dar inima-ți înăsprită Murmuie și se-ndoiește, Lumina nu-ți e destulă, Cu ea nu te mulțumești. HELIADE, O. I, 93. – Prez. ind.: múrmui și murmuiesc. – Onomatopee.
9. [DLR] MURMUI2 vb. IV v. mormăi1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL