1. [MDA2] murdalâc sn vz murdarlâc
2. [Șăineanu, ed. VI] murdalâc n. murdărie. [Turc. MURDARLYK].
3. [MDA2] murdarlâc sn [At: (a. 1785) ȘIO II1, 265 / V: -alâc / Pl: ~uri / E: tc murdarlek] (Tcî) 1-2 Murdărie (1-2). 3 Gunoi. 4 (Fam; îlav) Cu ~ Fără grijă de curățenie Si: neglijent. 5 (Fig) Murdărie (6).
4. [Scriban] murdalîc și (vechĭ) -rlîc n., pl. urĭ (turc. murdarlyk). Murdărie, necurățenie materială.
5. [DLR] MURDALÎC s. n. v. murdarlîc.
6. [DLR] MURDARLÎC s. n. (Turcism învechit) 1. Murdărie (1); gunoi. Omizi cari pricinuiesc murdarlîc și putoare (a. 1785). ȘIO II1 265. Nu pricinuiește nici o zăticnire la celelalte băi unde merg oameni dă să spală de murdarlîc (a. 1825). DOC. EC. 347. Suma vitelor ce trec necurmat prin ulițele orașului. . . fac un murdalîc deosebit (a. 1842). ib. 775. [Rănile] trebuie. . . a se curăți bine împrejur de orice murdalîc. ALEXANDRESCU, ap. TDRG, Cf. ZEITSCHRIFT, XVIII, 111, IORDAN, L. R. 313, CIAUȘANU, V. 181. Și aurul cît de cinstit, murdalîc într-însul tot s-a găsit (=nu se găsește nici un om fără cusur). Cf. ZANNE, P. I, 116. ◊ L o c. a d v. Cu murdarlîc = fără grijă de curățenie; neglijent. Ei mănîncă cu lăcomie și cu murdarlîc; niciodată nu să slujesc de furculiță. IST. AM. 70r/20. 2. F i g. Murdărie (3). COSTINESCU. – Pl.: murdarlîcuri. - Și: murdalîc s. n.Din tc. murdarlık.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL