1. [DEX '09] MUNICIPAL, -Ă, municipali, -e, adj. Care aparține unui municipiu, privitor la un municipiu, de municipiu. – Din fr. municipal.
2. [MDA2] municipal, ~ă [At: XENOPOL, I. R. I, 148 / Pl: ~i, ~e / E: fr municipal] 1-4 a Care aparține unui municipiu (1-4). 5-8 a Privitor la un municipiu (1-4). 9-12 a De municipiu (1-4). 13 sm Salariat de grad inferior al unui municipiu (2). 14 sm (Spc) Măturător de stradă.
3. [DLRLC] MUNICIPAL, -Ă, municipali, -e, adj. (Ieșit din uz) Privitor la administrarea municipiilor. Consiliu municipal = consiliu care conducea administrația unui oraș. Teatru municipal = teatru susținut de un municipiu. ♦ (Substantivat, m.) Măturător de stradă. Așteptînd, miros cum din apropiere adie dulce un zefir, pe cînd un municipal își face cu măturoiul lui enorm datoria. CARAGIALE, O. II 176.
4. [DN] MUNICIPAL, -Ă s.m. și f. (Rar) Măturător de stradă. [< fr. municipal].
5. [DN] MUNICIPAL, -Ă adj. Referitor la administrația municipiilor. ◊ Consiliu municipal = consiliu de conducere al unui oraș. [< fr. municipal, cf. lat. municipalis].
6. [MDN '00] MUNICIPAL, -Ă I. adj. referitor la municipiu. ◊ (s. f.) expoziție (de arte plastice) organizată la nivel de municipiu. II. s. m. f. măturător de stradă. (< fr. municipal, lat. municipalis)
7. [Șăineanu, ed. VI] municipal a. 1. ce ține de municipalitate: administrațiune municipală; 2. se zice de magistrați, de funcționari cari administrează o comună, un oraș: consiliu municipal. ║ m. servitor municipal: un municipal își face cu măturoiul lui enorm datoria CAR.
8. [Scriban] *municipál, -ă adj. (lat. municipalis). Relativ la municipalitate, la primărie: administrațiune municipală. Consiliu municipal, consiliu comunal, al primăriiĭ.
9. [DOOM 3] municipal adj. m., pl. municipali; f. municipală, pl. municipale
10. [DOOM 2] municipal adj. m., pl. municipali; f. municipală, pl. municipale
11. [DLR] MUNICIPAL, -Ă adj. Care aparține unui municipiu, privitor la un municipiu, de municipiu. 1. Cf. m u n i c i p i u (2). Fostul trup de granaderie se strică și în locul lui se întocmește un deosebit trup, subt nume de gvardie municipală a Parisului. CR (1830), 1991/22. Democrație municipală. SAHIA, U.R.S.S. 201. Muzeul Fodor, muzeul municipal, deși mai mici, nu sînt mai prejos în privința comorilor pe care le cuprind. SADOVEANU, O. IX, 269. Consiliile municipale vor rezolva . . . problemele legate de dezvoltarea și gospodărirea orașelor. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 489. ♦ (Substantivat, m.) Salariat (de grad inferior) al unui municipiu (2); s p e c. măturător de stradă. Un municipal își face, cu măturoiul lui enorm, datoria. CARAGIALE, O. I, 288, cf. CADE, DM, DN. 2. Cf. m u n i c i p i u (3). Mai toate inscripțiile . . . reproduc organizarea statului sau cea municipală a romanilor. XENOPOL, I. R. I,148. – Pl.: municipali, -e. – Din fr. municipal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL