1. [DEX '09] MUNDIRAȘ, mundirașe, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui mundir. [Var.: mondiraș s. n.] – Mundir + suf. -aș.
2. [MDA2] mundiraș sn [At: ALECSANDRI, T. 47 / Pl: ~e / E: mundir + -aș] 1-6 (Iuz; șhp) Mundir (1-2, 4) (mic).
3. [DLRLC] MUNDIRAȘ s. n. v. mondiraș.
4. [DEX '09] MONDIRAȘ s. n. v. mundiraș.
5. [MDA2] mondiraș sn vz mundiraș
6. [DLRLC] MONDIRAȘ, mondirașe, s. n. Diminutiv al lui mondir. (Atestat în forma mundiraș) Era numai în mundirașul lui cel alb. ALECSANDRI, T. 47. – Variantă: mundiraș s. n.
7. [DOOM 3] mundiraș (înv.) s. n., pl. mundirașe
8. [DOOM 2] mundiraș (înv.) s. n., pl. mundirașe
9. [DLR] MUNDIRAȘ s. n. (Ieșit din uz) Diminutiv al lui m u n d i r. Un biet căprar . . . numai în mundirașu lui cel alb . . . tremura, sărmanu, ca de năbădăici. ALECSANDRI, T. 47. – Pl.: mundirașe. – Mundir + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL