1. [DEX '09] MUNCITORIME s. f. Totalitatea muncitorilor (2); mulțime de muncitori. – Muncitor + suf. -ime.
2. [MDA2] muncitorime sf [At: ARDELEANU, V. P. 140 / E: muncitor + -ime] 1 Totalitate a muncitorilor (4). 2 Mulțime de muncitori (4).
3. [DLRLC] MUNCITORIME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea muncitorilor, mulțime de muncitori.
4. [DOOM 3] muncitorime s. f., g.-d. art. muncitorimii
5. [DOOM 2] muncitorime s. f., g.-d. art. muncitorimii
6. [DLR] MUNCITORIME s. f. Totalitatea muncitorilor (I 2), mulțime de muncitori. Jos hoțul muncitorimii ! ARDELEANU, V. P. 140. Soldații coborîră armele de pe umeri. . . în semn de amenințare. Muncitorimea rămase neclintită. SAHIA, N. 37. Condusă de partid . . ., muncitorimea s-a dovedit o forță capabilă să mobilizeze întregul popor la lupta pentru interesele lui. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 274. Muncitorimea minieră și-a însușit politica partidului de industrializare socialistă a țării. ib. nr. 2 390. Le suna. . . în urechi glasul lui fierbinte, cu vibrații metalice, chemînd muncitorimea la asalt. V. ROM. martie 1954, 181, cf. mai 1954, 256. – Muncitor + suf. -ime.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL