1. [MDA2] muncitorie sf [At: CORESI, EV. 451 / E: muncitor + -ie] (Înv) 1 Tortură. 2 Suferință.
2. [DLR] MUNCITORIE s. f. (Învechit) Tortură ; suferință, chin. Fără de strînsură fu. . . și preînțelept den muncitorie și milostiv în loc de tîlhariu. CORESI, EV. 451. Pre neamul nostru să-l sloboază din muncitoriia lui. VARLAAM-IOASAF, 151v/1. – Muncitor + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL