1. [DEX '09] MULAJ, mulaje, s. n. Reproducere în ipsos, în ceară etc. a unui obiect, obținută prin mulare. ♦ Model executat din pânză sau din hârtie, după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. moulage.
2. [MDA2] mulaj sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 133 / V: (iuz) ~agiu / Pl: ~e / E: fr moulage] 1 Reproducere în ipsos sau în alte materiale plastice a unui obiect, obținută prin mulare Si: (rar) mul4. 2 Reproducere exactă a unui model de îmbrăcăminte, executată din pânză sau din hârtie, cu ajutorul căreia se verifică, prin probă, croiala, modelul etc.
3. [DLRLC] MULAJ, mulaje, s. n. Reproducere în ipsos, în ceară etc. a unui obiect (mai ales a unei lucrări de sculptură), obținută prin mulare. Interior modest care ar putea fi luat drept atelier... Portrete creionate, cărți, cîteva mulaje «obiecte de artă». CAMIL PETRESCU, T. II 133. Mulaj negativ = tipar de ipsos, de ceară etc., făcut după un obiect în relief, cu ajutorul unui material plastic. ♦ Model de hîrtie al unei haine, după care se croiește.
4. [DN] MULAJ s.n. Reproducere prin mulare în ipsos, ceară etc. a unui lucru (mai ales a unei sculpturi). ♦ Tipar de hîrtie după care se croiește o haină. [< fr. moulage].
5. [MDN '00] MULAJ s. n. 1. reproducere prin mulare în ipsos, ceară etc. a unui lucru. 2. tipar din pânză sau hârtie după care se croiește o haină. (< fr. moulage)
6. [Șăineanu, ed. VI] mulaj n. operațiune prin care se iea de pe o sculptură un tipar în ghips ce se poate reproduce după voie (= fr. moulage).
7. [MDA2] mulagiu sn vz mulaj
8. [DOOM 3] mulaj s. n., pl. mulaje
9. [DOOM 2] mulaj s. n., pl. mulaje
10. [MDO] mulaj, pl. mulaje
11. [IVO-III] mulaj, -laje.
12. [DLR] MULAJ s. n. 1. Reproducere ín ipsos sau în alte materiale plastice a unui obiect, obținută prin mulare; (rar) mul4. Portrete creionate, cărți, cîteva mulaje „obiecte de artă”. CAMIL PETRESCU, T. II, 133. Viziunea s-a strecurat printre . . . mulagii și candelabre. KLOPȘTOCK, F. 255, cf. 267. Într-un mormînt din anul 2100 î. Chr. ... s-a găsit un mulaj păstrat azi la muzeul de antichități din Berlin, care reprezintă războiul [de țesut] din acea epocă. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 226. O moară de pămînt macină argila, o face făinoasă. Din ea se fac mulajele. CONTEMP. 1955, nr. 481, 3/3. Nu există asemănare posibilă între o realitate vie și un mulaj de ipsos mort. ib.1956, nr.520,1/2. ◊ F ig. Structura acestei mentalități spirituale își are originea mai întîi în mulajul gîndirii elene, în mecanismul logic. . . al lumii antice. RALEA, S. T. III, 19. Atari mulaje desăvîrșite sé pot identifica în toate planurile poeziei lui Alecsandri. VARLAAM-SADOVEANU, 230. 2. Reproducere exactă a unui model de îmbrăcăminte, executată din pînză sau din hîrtie, cu ajutorul căreia se verifică, prin probă, croiala, modelul etc. Cf. LTR2. – Pl.: mulaje. – Și: (ieșit din uz) mulagiu s. n. – Din fr. moulage.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL