1. [DEX '09] MUGUREL, mugurei, s. m. Muguraș. – Mugur + suf. -el.
2. [MDA2] mugurel sm [At: ȘEZ. XX, 119 / V: (reg) muhu~ / Pl: ~ei, (reg, sn) ~e / E: mugur + -el] 1-16 (Șhp) Muguraș (1-16). 17 (Reg) Motiv decorativ cu care se împodobesc fețele cojoacelor, ale pieptarelor etc. 18 (Reg) Parte mai curată, mai aleasă a făinii Vz lamură.
3. [DLRLC] MUGUREL, mugurei, s. m. Muguraș. Merge cucu și mi-o-ntreabă: De ce, mierlo, ești beteagă? Vino jos la izvorel Să mîncăm noi mugurel. HODOȘ, P. P. 92. ◊ (Poetic, în cîntece) Să te-alinte Moș-cuminte Și să-ți cînte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel. IOSIF, V. 137.
4. [MDA2] muhurel sn vz mugurel
5. [DOOM 3] mugurel s. m., pl. mugurei, art. mugureii
6. [DOOM 2] mugurel s. m., pl. mugurei, art. mugureii
7. [DLR] MUGUREL s. m. Diminutiv al lui m u g u r. 1. Cf. m u g u r (1). Cf. VASILIU, C. 143. Frunză verde mugurele, Pe deasupra casei mele Trece un cîrd de turturele. ȘEZ. XXII, 93. ◊ (Cu sens colectiv) Vino jos la izvorel, Să mîncăm noi mugurel. HODOȘ, P. P. 92. Te văd, bade, lîngă boi: Cum îi paști pe mugurel, Numai singur, singurel. BIBICESCU, P. P. 33. ♦ (Regional) Mîțișor de salcie (Nucșoara-Cîmpulung). Cf. ALRM II/I h 261/784. 2. (Regional) Cf. m u g u r (3). (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Taci, fiule, nu scînci, Că maica ție ți-o da Doauă mere, Doauă pere, Doauă țîțe mugurele. PAMFILE, CR. 69. 3. (Regional) Motiv decorativ cu care se împodobesc fețele cojoacelor, ale pieptarelor etc. (Rășinari-Cisnădie). PĂCALĂ, M. R. 515. 4. (Regional) Partea cea mai curată, cea mai aleasă a făinii. V. l a m u r ă. Mama, frămîntînd în albie nouă mugurele de la nouă feluri de făini, . . . răspunde. ȘEZ. XX, 119.Pl.: mugurei și (regional, n.) mugurele. – Și: (regional) muhurél s. n. VASILIU, C. 143. – Mugur + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL