1. [DEX '09] MUGURA vb. I v. muguri.
2. [MDA2] mugura v vz muguri
3. [DLRLC] MUGURA vb. I v. înmuguri.
4. [DEX '09] ÎNMUGURI, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.
5. [DEX '09] MUGURI, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugura vb. I] – Din mugur.
6. [MDA2] înmugura v vz înmuguri
7. [MDA2] înmuguri vi [At: ISPIRESCU, L. 72 / V: (cscj) ~ra / Pl: ~resc / E: în- + mugur] 1 (D. plante, copaci etc.) A face muguri. 2 (Fig; d. idei, soluții etc.) A prinde contur în mintea cuiva.
8. [MDA2] muguri vi [At: N. TEST. (1648), 32r/18 / V: (cscj) ~ra (Pzi: 3 ~rează și mugură) / Pzi: 3 ~rește / E: mugur] (Îrg; d. plante) A înmuguri.
9. [DLRLC] ÎNMUGURI, înmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. – Variante: mugura (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, muguri (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.
10. [DLRLC] MUGURI vb. IV v. înmuguri.
11. [Șăineanu, ed. VI] înmugurì v. a da muguri.
12. [Scriban] înmugurésc v. intr. Emit mugurĭ, mă acoper cu mugurĭ: arboriĭ aŭ înmugurit. – Și îmu-. V. împupesc.
13. [DOOM 3] înmuguri (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmugurește, 3 pl. înmuguresc, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 să înmugurească
14. [DOOM 2] înmuguri (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmugurește, imperf. 3 sg. înmugurea; conj. prez. 3 să înmugurească
15. [IVO-III] înmuguresc, -ream 1 imp.
16. [DLR] MUGURA vb. I v. muguri.
17. [DLR] MUGURI vb. IV. I n t r a n z. (Învechit și regional; despre plante) A înmuguri. De smochin vă învățați pildă: cînd vor fi mlădițele lui tinere și mugurează, știți că aproape e vara. N. TEST. (1648), 32r/18. Primăvara. . . mugură și încolți podoaba plaiului. DELAVRANCEA, S. 50. Crește-un măr și-un calapăr, Crește, crește, colț gătește, Mugurește, mugurește, Frunza crește. PAMFILE, C. Ț. 66. Au mugurat pădurea. ALR I 969/1, cf. 969/26, 158, 573, 576, 980. Ce e aceea ce Primăvara mugurește, Vara umbrește, Toamna, hrănește Și iarna încălzește ? (Pomul). GOROVEI, C. 301, cf. SBIERA, P. 322. (F i g.) Omul. . . Dimineața mugurește, Peste zi el înflorește. PANN, ap. TDRG. ◊ R e f l. (Regional) Să mugurește. ALR I 969/305. – Prez. ind. pers. 3: mugurește. – Și: mugura (prez. ind. pers. 3: mugurează și mugură) vb. I. – V. mugur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL