1. [DEX '09] MUCULEȚ, (1) muculeți, s. m., (2) muculețe, s. n. 1. S. m. (Rar) Diminutiv al lui muc; mucușor. 2. Rest de țigară, de lumânare; mucușor. – Muc + suf. -uleț.
2. [MDA2] muculeț [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 46 / Pl: (1-6) ~i, (7-20) ~e / E: muc +-uleț] (Șhp) 1-6 sm Muc (1,10-11) (mic) Si: mucușor (1-6), (Trs) mucuț (1-6). 7-20 sn Muc (15-16, 22-24, 26-27) (mic) Si: mucușor (7-20), (Trs) mucuț (7-20).
3. [DEX '98] MUCULEȚ, muculeți, s. m., muculețe, s. n. Diminutiv al lui muc; mucușor. – Muc + suf. -uleț.
4. [DOOM 3] muculeț2 (secreție nazală) (rar) s. m., pl. muculeți
5. [DOOM 3] muculeț1 (rest de țigară/de lumânare) (rar) s. n., pl. muculețe
6. [DOOM 2] muculeț1 (secreție nazală) (rar) s. m., pl. muculeți
7. [DOOM 2] muculeț2 (rest de țigară / lumânare)(rar) s. n., pl. muculețe
8. [DLR] MUCULEȚ s. m., s. n. Diminutiv al lui m u c. Cf. m u c (II 2). Unii lipesc zeci de muculețe pe băț și-l poartă așa . . . , iar unii se străduiesc a stinge lumînările. CODRU-DRĂGĂȘANU, C. 46, cf. RĂDULESCU-CODIN, Î. 351, CHEST. II 356/90. – Pl.: muculețe. – Muc + suf. -uleț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL