1. [DEX '09] MUCENIȚĂ, mucenițe, s. f. Mucenică2 (1). – Din sl. mučenica.
2. [MDA2] muceniță sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 13^r/34 / V: (înv) măce~ / Pl: ~țe / E: slv мѧченица] (Asr) Mucenică2 (1).
3. [DLRLC] MUCENIȚĂ, mucenițe, s. f. Mucenică; fig. femeie care se jertfește pentru o idee, o acțiune. Eu plîng atunci, căci tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniță, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnică, bălaie dăscăliță. GOGA, P. 29.
4. [MDA2] măceniță sf vz muceniță
5. [DOOM 3] muceniță s. f., g.-d. art. muceniței; pl. mucenițe
6. [DOOM 2] muceniță s. f., g.-d. art. muceniței; pl. mucenițe
7. [DLR] MUCENÍȚĂ s. f. (Astăzi rar) Mucenică. V. m u c e n i c2 (1). Sv[i]ntele măcenițe. DOSOFTEI, V. S. septembrie 13r/34. Pildă sihastrilor, podoaba mucenițelor te-ai arătat. MINEIUL (1776), 176v2/8. Moaștele mucenicilor și mucenițelor, aruncate ca un gunoi în Marea Propontidei, au fost aduse cuviincios de talazuri la țărm. SADOVEANU, O. XII, 52. ◊ (Urmat de numele persoanei) Sfinta muceniță Sevastiani. . . fu pîrîtă la Domnul. MINEIUL (1776), 146v1/7. Stradaniia și pomenirea marii mucenițe Ecaterina (sec. XVIII). CAT. MAN. II, 209. Dat în cetatea noastră Tîrgovești, sîmbătă înaintea sărbătoarei muceniței și vergurei Varvarei. ȘINCAI, HR. II, 113/6. Sf[î]nta m[u]c[e]niță Anisiia. CALENDARIU (1814), 14/25. ◊ F i g. Eu plîng atunci, căci tu-mi răsai în zare, A vremii noastre dreaptă muceniță, Copil blajin, cuminte, prea devreme, sfielnică, bălaie dăscăliță. GOGA, P. 29. – Pl.: mucenițe. – Și: (învechit) măceníță s. f. – Din slavonul мѧченица.
8. [DLR] MĂCENlȚĂ s. f. v. muceniță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL