1. [MDA2] mucenicire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: mucenici] (Înv) Martirizare.
2. [MDA2] mucenici vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~cesc / E: mucenic2] (Rar) A martiriza (1).
3. [DLR] MUCENICÍRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a m u c e n i c i; martirizare. Cf. COSTINESCU. – V. mucenici.
4. [DLR] MUCENICI vb. IV. T r a n z. (Rar) A martiriza (1). Cf. COSTINESCU. Cu cît trupul este mai mult mucenicit, cu atît sufletul își capătă puteri nebănuite. CIAUȘANU, R. SCUT. 62. – Prez. ind.: mucenicesc. – V. mucenic 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL