1. [MDA2] mucaremea sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 18/5 / V: ~eamea, ~enme / Pl: ? / E: tc mukareme] (Înv) Mucarer (4).
2. [DLRLC] MUCAREMEA s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Mucarer. Duca-vodă... împovărat fiind de groaznică nevoie de bani, ca să plătească mucaremeaua, adică înnoirea domniei. SADOVEANU, Z. C. 108.
3. [DLRM] MUCAREMEA s. f. (Turcism înv.) Mucarer. – Tc. mukarreme.
4. [Scriban] mucaremeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] mukareme, onoare). Vechĭ. Rar. Mucarer.
5. [MDA2] mucareamea sf vz mucaremea
6. [MDA2] mucarenme sf vz mucaremea
7. [DLR] MUCAREMEÁ s. f. (Învechit) Mucarer (2). Mihnea Vodă. . . au deschis ochii turcilor să facă al treele an mucarenme. N. COSTIN, LET. II, 18/5. Au plătit atunce și mucareameaoa, cum se zicea înnoirea domniei. id. ib. 20/30. Împovărat fiind de groaznică nevoie de bani, ca să plătească mucaremeaua, adică înnoirea domniei. SADOVEANU, O. X, 114. – Și: mucareameá, mucarenmé s. f. – Din tc. mukareme „cinstire”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL