1. [DEX '09] MUCALITLÂC, mucalitlâcuri, s. n. (Înv.) Vorbă de râs, glumă; povestire nostimă. – Din tc. mukallitlık.
2. [MDA2] mucalitlâc sn [At: VALIAN, V. / Pl: ~uri / E: tc mukallitlik] (Înv) Vorbe, povestiri, glume aparținând unui om mucalit (1).
3. [Șăineanu, ed. VI] mucalitlâc n. caraghioslâc (BĂLC.). [Turc. MUKALLIDLIK].
4. [DLRLC] MUCALITLÎC, mucalitlîcuri, s. n. (Învechit) Vorbă de rîs, glumă, șagă; povestire nostimă. Amator de danț și muzică, de vorbe cu duh, ba încă și de mucalitlîcuri. BĂLCESCU, O. II 32.
5. [Scriban] mucalitlîc n., pl. urĭ (turc. mukallidlik). Fam. Comicărie, bufonerie.
6. [DOOM 3] mucalitlâc (înv.) (desp. -li-tlâc/-lit-lâc) s. n., pl. mucalitlâcuri
7. [DOOM 2] !mucalitlâc (înv.) (-li-tlâc/-lit-lâc) s. n., pl. mucalitlâcuri
8. [DLR] MUCALITLÎC s. n. (Învechit) Vorbe, povestiri, glume aparținînd unui om mucalit (1). Cf. VALIAN, V. Amator de dans și de muzică, de vorbe cu spirit, ba încă și de mucalitlîcuri. BĂLCESCU, M. V. 34. Toți se găsiră să auză mucalitlîcul nebunului. BOLLIAC, ap. DDRF. – Pl.: mucalitlîcuri. – Din tc. mukallitlik.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL