1. [DEX '09] MOTOAȘCĂ, motoaște, s. f. (Reg.) Boccea mică, legăturică făcută dintr-o basma cu capetele înnodate, în care se țin sau se transportă obiecte mărunte. – Din ucr. motočka.
2. [MDA2] motoașcă sf [At: DDRF / V: ~oscă, ~tro~ (Pl și: ~oști), moștoacă / Pl: ~ște, ~șce / E: ucr мотошка] (Reg) 1-2 (Scul sau) ghem făcut din fire textile. 3 Smoc de lână, de păr etc. 4 Mănunchi de fân, de flori etc. Si: șomoiog. 5 Legătură făcută dintr-o bucată de pânză, o basma sau un săculeț, în care se leagă, se țin, se transportă obiecte mărunte Si: (reg) motoșină. 6 Șervet, basma, batistă mare, răsucită și înnodată la mijloc sau la capete, folosită la jocul de-a mișca1 Si: mișcă1 (1). 7 Joc de copii sau de flăcăi și fete, în care unul dintre jucători este bătut la palmă sau pe spate cu șervetul, basmaua sau batista numită mișcă1 (1). 8 Păpușă făcută din cârpe. 9 Epitet pentru un copil mic și gras. 10 Umflătură patologică, care apare sub falcă, la vite Si: (reg) broască. 11 Buboi. 12 Cocoloș în pâine. 13 Ciorchine de struguri.
3. [DLRLC] MOTOAȘCĂ, motoaște, s. f. (Regional) Boccea mică ținînd loc de pungă. Țăranul scotea motoașca, îi dezlega băierile, vărsa pe masă numai gologani. I. BOTEZ, ȘC. 88.
4. [MDA2] moștoacă sf vz motoașcă
5. [MDA2] motoșcă sf vz motoașcă
6. [MDA2] motroașcă sf vz motoașcă
7. [MDA2] moțoașcă sf vz motoașcă
8. [Scriban] motîlcă și modîlcă, motóșcă (pl. ca piroșcă) și moștólcă f., pl. ĭ (rut. mótočka, a. î. Cp. și cu moț, moțoc, motoc, șomoltoc, holmotoc și pol. motolka, om scund). Moțoc, ghem, unflătură: ce e motîlca ceĭa în buzunaru tăŭ? Chist, broască, bolfă. – Și motoașcă (Mold.) și tomoașcă, pl. ca motoșcă (Munt. vest. VR. 6, 4, 13), și nădîlcă (Trans. Șonfalăŭ). V. colcotoș și mișcă.
9. [DOOM 3] motoașcă (reg.) s. f., g.-d. art. motoaștei; pl. motoaște
10. [DOOM 2] motoașcă (reg.) s. f., g.-d. art. motoaștei; pl. motoaște
11. [DLR] MOTOÁȘCĂ s. f. (Regional) 1. Scul sau ghem făcut din fire textile. Cf. DDDRF, ALEXI, W., SIMA, M. 184. ♦ Smoc (de lînă, de păr). Ne și răpezeam cu mînile în părul lui moale. . . „Ăsta eu l-am scos ! ” – „Și. . . ăsta eu”, – „Și motoșea asta eu.” SĂM. III, 712, cf. COMAN, GL. ♦ Mănunchi (de fîn, de flori etc.) Cf. VICIU, GL., P[CALĂ, M. R. 140, PAȘCA, GL. 2. Legătură făcută dintr-o bucată de pînză, o basma sau un săculeț, în care se leagă, se țin, se transportă obiecte mărunte; (regional) motoșină (2). Descîntătoarea sau descîntătorul, în timp ce rostește aceste cuvinte, țne un viespe mort într-o motoșcă. MARIAN, INS. 221, cf. id, î. 196. Țăranul scotea motoașca, îi dezlega băierile, vărsa pe masă numai gologi I. BOTEZ, ȘC. 88, cf. PAMFILE, J. II, 155, SIMA, M. 184, ȘEZ. IX, 156, I. CR. V, 183, CABA, SĂL. ◊ Urmat de determinări care arată conținutul legăturii) Avea o motoșcă de bani, de semințe etc. REV. CRIT. III, 161. ♦ Șervet, basma, batistă mare răsucită și înnodată (la mijloc sau la capete), folosită la jocul de-a mișca1; mișcă1 (1). Ștergarul acesta astfel împletit, se numește . . . motroașcă. MARIAN, Î. 196. ♦ Joc de copii sau de flăcăi și de fete, în care unul dintre jucători este bătut la palmă sau pe spate cu șervețelul, basmaua sau batista descrise mai sus; de-a mișca1 (2). Cf. PAMFILE, J. II, 39. 3. Păpușă (făcută din cîrpe). Com. din MARGiNEA-RĂDĂUȚI. ♦ Epitet pentru un copil mic și gras.. Cf. PAȘCA, GL., BUL. FIL. I, 222, DR. VII, 396. 4. Umflătură patologică, care apare sub falcă, la vite; (regional) broască. Cf. DAMÉ, T. 30, ȘĂINEANU, D. U. ♦ Buboi. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. 5. Cocoloș format în pîine (Piua Petrei-Fetești). ALR II 4 007/705. 6. Ciorchine de struguri (Voșlobeni-Gheorghieni). ALR I 1 715/576. – Pl.: motoaște și motoașce. – Și: motoșcă, motroáșcă (pl. motroaște și motroști), moțoașcă (com. din STRAJA-RĂDĂUȚI), moștoacă (DDRF, VICIU, GL.) s. f. – Din ucr. мотошка.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL