1. [DEX '09] MOȚĂIALĂ, moțăieli, s. f. Faptul de a moțăi; moțăit, moțăitură. – Moțăi + suf. -eală.
2. [MDA2] moțăială sf [At: JIPESCU, O. 33 / Pl: ~ieli / E: moțăi1 + -eală] 1 Ațipire. 2 Somnolență. 3 (Fig) Lâncezeală. 4 (Fig) Pasivitate. 5 Mișcare ușoară și repetată a capului în semn de salut, de răspuns afirmativ etc.
3. [DLRLC] MOȚĂIALĂ, moțăieli, s. f. 1. Ațipire, piroteală, dormitare. Și pe el îl stăpînea un fel de moțăială, un fel de sfîrșeală, de adormire a minții. DUMITRIU, N. 254. 2. Înclinare, plecare a capului (în semn de afirmare sau de salut). La început își mai dădeau bună ziua în față, pe urmă plecară ochii și sfîrșiră cu o moțăială drept «bună vremea». DELAVRANCEA, H. T. 144.
4. [DOOM 3] moțăială s. f., g.-d. art. moțăielii; pl. moțăieli
5. [DOOM 2] moțăială s. f., g.-d. art. moțăielii; pl. moțăieli
6. [MDO] moțăială
7. [IVO-III] moțăială, -ieli.
8. [DLR] MOțĂIÁLĂ s. f. Faptul de a m o ț ă i1; moțăit1, moțăitură, (rar) moțăire. . Piroteală, somnolență; f i g. lîncezeală, pasivitate. Cf. m o ț ă i1 (2). Rumâne, scoal'te din moțăialâ ! JIPESCU, O. 33, cf. 23. 2. (De obicei urmat de determinarea „din cap”) Mișcare ușoară (și repetată) a capului în semn de salut, de răspuns afirmativ etc. Cf. m o ț ă i1 (3). La început își mai dădeau bună ziua în față, apoi plecară ochii și sfîrșiră cu o moțăială din cap drept „bună vremea” și „mulțămim d-tale”. DELAVRANCEA, T. 144. – Pl.: moțăieli. – Moțăi1 + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL