1. [MDA2] moșuc sm [At: MARIAN, Î. / Pl: ~uci / E: moș + -uc] 1-4 (Reg; shp) Moșie1 (1-4).
2. [DLRLC] MOȘUC, moșuci, s. m. (Regional) Moșuleț. S-au dat peste cap și s-au făcut un moșuc mititel. SBIERA, P. 78.
3. [DLRM] MOȘUC, moșuci, s. m. (Reg.) Moșuleț. – Din moș + suf. -uc.
4. [DRAM 2021] moșúc, s.m. (reg.) Moșuleț: „Dar feciorii au râs de moșuc…” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 142). – Din moș + suf. -uc (DLRM).
5. [DLR] MOȘÚC s. m. (Regional) Diminutiv al lui m o ș. 1. Cf. m o ș (I 1). Moșucul nostru iubiț ! Mîndre case-ai mai avut. MARIAN, Î. 541, cf. id. NU. 63. 2. Cf. m o ș (I 2). Cf. DDRF, TDRG. S-au dat peste cap și s-au făcut un moșuc mititel, mititel, dară bătrîn, bătrîn. SBIERA, P. 78. – Pl.: moșuci. – Moș + suf. --uc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL