1. [MDA2] mostoc sn [At: ANTIPA, P. 468 / Pl: ~oace / E: rs мосток] (Reg) Scândură așezată vertical la capătul podului de la lotcă, pentru a opri căderea peștelui în fundul lotcii Si: (reg) fundătoare.
2. [DRAM 2021] moștóc, s.n. (reg.) Buchet, mănunchi: „Vai, bunicule, cum aș fi rupt un moștoc și l-aș fi pus în pahar” (Bilțiu, 1999: 229). – Din ucr. motoșka (MDA).
3. [DRAM 2015] moștoc, s.n. – (reg.) Buchet, mănunchi: „Vai, bunicule, cum aș fi rupt un moștoc și l-aș fi pus în pahar” (Bilțiu 1999: 229). – Din ucr. motoșka (MDA).
4. [DRAM] moștoc, s.n. – Buchet, mănunchi: „Vai, bunicule, cum aș fi rupt un moștoc și l-aș fi pus în pahar” (Bilțiu 1999: 229). – Probabil din ucr. motoșka.
5. [DLR] MOSTOC s. n. (Regional) Scîndură așezată vertical la capătul podului de la lotcă, pentru a opri căderea peștelui în fundul lotcii; (regional) fundătoare. Cf. ANTIPA, P. 468. – Pl.: mostoace. – Din rus. мосток.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL