1. [MDA2] moștenie sf [At: CORESI, EV. 296 / Pl: ~ii / E: moștean1 + -ie] (Înv) Moștenire (1).
2. [Scriban] moșteníe și -neníe f. Vechĭ. Moștenire, lucru moștenit.
3. [DLR] MOȘTENlE s. f. (Învechit) Moștenire (1). Acesta iaste moșteanul; veniți să ucidem el și vrem ținea moșteniia lui. CORESI, EV. 296, cf. 141, 155. Acel loc ce era să-l priimascâ de moștenie. N. TEST. (1648), 299v/11, cf. 182r/18, 297v/1. L-au lepădat tată-sâu de moșteniia împărăției. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 98^/26. – Pl.: moștenii. – Moștean1 + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL