1. [Scriban] múrsec, a -á v. tr. (lat. mórsico, -áre, mușc de maĭ multe orĭ, d. mordére, morsum, a mușca; it. morsicare, morsecchiare, a mușca puțin, ușor. V. mordace, mușc). Vest. Mușc pe icĭ pe colo, vorbind de lupĭ și alte feare cînd apucă vre-o vită și o scapă. – În est mórsoc: a morsocat pămîntu în gură (Neam. Rom. 1915, 47, 3). Fig. A necăji, a tot izbi pe cineva.
2. [DLR] MORSOCÁ vb. I v. murseca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL