1. [DEX '09] MORENĂ, morene, s. f. Formă acumulativă de relief, alcătuită din material detritic transportat de ghețari și depus în locul de topire a gheții. – Din fr. moraine.
2. [MDA2] morenă sf [At: F (1822) 20 / Pl: ~ne / E: fr moraine] Material detritic (pietriș, nisip, sfărâmături de stânci etc.) transportat de ghețari în alunecarea lor sau depus de ghețari dispăruți.
3. [DEX '98] MORENĂ, morene, s. f. Grămadă de pietriș, nisip, sfărâmături de stânci și argilă, transportată de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți. – Din fr. moraine.
4. [DLRLC] MORENĂ, morene, s. f. Grămadă de pietriș, de nisip, sfărîmături de stînci și argilă, transportată de un ghețar în alunecarea lui sau depusă de un ghețar dispărut.
5. [DN] MORENĂ s.f. Depozit de roci transportate sau depuse de ghețari (dispăruți). [Cf. fr. moraine, it. morena].
6. [MDN '00] MORENĂ s. f. material detritic transportat și depus de ghețari. (< fr. moraine)
7. [Șăineanu, ed. VI] morenă f. în geologie: materiale de stânci cărate de ghețari.
8. [Scriban] *morénă f., pl. e (fr. moraine, d. pv. mourreno, care pare a veni d. mor, bot). Geol. Barb. Grohotiș.
9. [DOOM 3] morenă s. f., g.-d. art. morenei; pl. morene
10. [DOOM 2] morenă s. f., g.-d. art. morenei; pl. morene
11. [Petro-Sedim] morene (pl.), (engl. = till) material detritic provenind din dislocarea pereților văilor ghețarilor și inclus în masa ghețarului, care-l transportă și-l depune la topirea lui. Se deosebesc: m. superficiale (situate la partea sup. a ghețarului); m. laterale (provenite din blocuri desprinse din pereții laterali ai văilor ghețarilor și prinse în părțile laterale ale ghețarilor); m. mediane (depuse la confluența a două aliniamente de morene laterale); m. interne (pătrunse în crăpăturile ghețarului); m. inf. sau de fund (blocuri smulse de ghețar din substrat și antrenate în partea inf. a masei de gheață). Sin. till-uri. (V.M.)
12. [DE] MORÉNĂ (< fr.) (GEOMORF.) 1. Formă acumulativă de relief, alcătuită din materialul detritic transportat de ghețari și depus în locul de topire a gheții. După poziția în cadrul ghețarului se disting: m. laterale, m. mediane (apărute prin unirea a două m. laterale, când limbile de gheață confluează), m. interne (care s-au afundat în masa ghețarului) și m. de fund; materialul acumulat în fața limbii ghețarului formează m. frontală. După repartiția m., se apreciază extinderea pe care a avut-o glaciația. 2. Depozit format prin transportul și depunerea materialului de către ghețari.
13. [DLR] MORÉNĂ s. f. Material detritic (pietriș, nisip, sfărîmături de stînci etc.) transportat de ghețari (și depus în locul de topire a gheții). Pe marginile . . . ghețarilor sînt. . . troiani de pietri mari și înalți care se duc la urnirea maselor de gheață în jos și se numesc morene. F (1882), 20. La capătul ghețarilor de azi se adună grămezi mari de stînci și de pietriș, care fac coline întregi, cunoscute sub numele de morene. MEHEDINȚI, G. F. Unii dintre învățații noștri. . . au introdus expresii populare și în terminologia tehnică. Astfel e podișul geografilor, pentru platou, și grohotișul geologilor, pentru morenă. PUȘCARIU, L. R. I, 398. Aici, morenele coboară uneori chiar sub 1 000 m. MG I, 166, cf. 214. – Pl.: morene. $- Din fr. moraine.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL