1. [DEX '09] MONTICULĂ s. f. v. monticul.
2. [MDA2] monticulă sf vz monticul
3. [DEX '09] MONTICUL, monticuli, s. m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mică proeminență. [Var.: monticulă s. f.] – Din fr. monticule, lat. monticula.
4. [MDA2] monticul sm [At: COSTINESCU / V: ~lă sf / Pl: ~i / E: fr monticule, lat monticulus] (Frî) 1 Munte mic. 2 Deal. 3 Colină. 4 Movilă (1).
5. [DN] MONTICUL s.m. 1. (Geol.) Microformă de relief cu aspect de movilă; munte mic. 2. (Anat.) Mică proeminență rotunjită. [Cf. lat. monticulus, fr. monticule].
6. [MDN '00] MONTICUL s. m. 1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc. 2. (anat.) mică proeminență rotunjită. (< fr. monticule, lat. monticulus)
7. [DOOM 3] monticul s. m., pl. monticuli
8. [DOOM 2] monticul s. m., pl. monticuli
9. [DLR] MONTICULĂ s. f. v. monticul.
10. [DLR] MONTICUL s. m. (Franțuzism învechit) Munte mic (COSTINESCU), deal (COSTINESCU, ALEXI, W.), colină (ALEXI, W.), movilă (1) (id. ib.).- Pl.: monticuli. - Și: monticulă (accentul necunoscut) s. f. COSTINESCU. – Din fr. monticule, lat. monticulus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL