1. [DEX '09] MONOVALENT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Care are valența unu. – Din fr. monovalent.
2. [MDA2] monovalent, ~ă a [At: PONI, CH. 146 / Pl: ~nți, ~e / E: fr monovalent] (D. elemente chimice sau radicali chimici) Cu o singură valență Si: (înv) monoatomic (1).
3. [DLRLC] MONOVALENT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Cu o singură valență.
4. [DN] MONOVALENT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are o singură valență; univalent. [< fr. monovalent, cf. gr. monos – unic, lat. valere – a valora].
5. [MDN '00] MONOVALENT, -Ă adj. (despre elemente chimice) cu o singură valență; univalent. (< fr. monovalent)
6. [DOOM 3] monovalent adj. m., pl. monovalenți; f. monovalentă, pl. monovalente
7. [DOOM 2] monovalent adj. m., pl. monovalenți; f. monovalentă, pl. monovalente
8. [DLR] MONOVALENT, -Ă adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Cu o singură valență; (învechit) monoatomic (1). Corpurile care . . . se unesc cu un singur atom de hidrogen se numesc.. . monovalente. PONI, CH. 146, cf. DM, DER. -Pl.: monovalenți, -te. – Din fr. monovalent.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL