1. [DEX '09] MONOLOGA, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer.
2. [MDA2] monologa vi [At: IBRĂILEANU, A. 108 / Pzi: ~ghez / E: fr monologuer] A vorbi fără a se adresa unui partener.
3. [DLRLC] MONOLOGA, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. Va rămîne ghemuit într-un colț... abia îndrăznind să monologheze în gînd. C. PETRESCU, O. P. I 58. Am impresia că monologhez, oricîtă atenție ar arăta vorbelor mele. IBRĂILEANU, A. 108.
4. [DN] MONOLOGA vb. I. intr. A vorbi de unul singur. [Cf. fr. monologuer].
5. [MDN '00] MONOLOGA vb. intr a vorbi de unul singur; a soliloca. (< fr. monologuer)
6. [DOOM 3] monologa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. monologhez, 3 monologhează; conj. prez. 1 sg. să monologhez, 3 să monologheze
7. [DOOM 2] monologa (a ~) vb., ind. prez. 3 monologhează
8. [MDO] monologa (ind. prez. 3 sg. și pl. monologhează)
9. [DLR] MONOLOGA vb. I. I n t r a n z. A vorbi singur (fără a se adresa unui partener); a vorbi cu sine însuși. Fără ochii ei, am impresia că monologhez. IBRĂILEANU, A. 108. Va rămíne ghemuit într-un colț. . . abia îndrăznind să monologheze în gînd. C. PETRESCU, O. P. I, 68. Monologă. . . trăgînd cu ochiul la Mircea. TEODOREANU, M. II, 27, cf. 393. Pe urmă a monologat, răspunzîndu-și lui, nu întrebărilor. id. M. U. 81. Rămas pe marginea drumului, continuă să fiarbă, monologînd tare, cu fel de fel de schime. V. ROM. iulie 1954, 12. Belega monologa: M-am purtat ca un laș, ca un fricos, ca un om lipsit de dignitate. T. POPOVICI, S. 238. – Prez. ind.: monologhez. – Din fr. monologuer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL