1. [DEX '09] MONOCROMATOR, monocromatoare, s. n. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din fr. monochromateur.
2. [MDA2] monocromator sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: fr monochromateur] (Fiz) 1 Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. 2 Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen.
3. [DN] MONOCROMATOR s.n. (Fiz.) Dispozitiv pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. [< fr. monochromateur].
4. [MDN '00] MONOCROMATOR s. n. dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. (< fr. monochromateur)
5. [DOOM 3] monocromator (desp. -no-cro-) s. n., pl. monocromatoare
6. [DOOM 2] monocromator (-no-cro-) s. n., pl. monocromatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL