1. [MDA2] moliftelnic sn vz molitvenic
2. [Scriban] moliftélnic și (vechĭ) molitvélnic n., pl. e (vsl. molĭtvínikŭ, bg. sîrb. molitvenik). Carte care cuprinde molifte și alte rugăcĭunĭ (botezurĭ, aghezme) pe care le citește preutu în popor. – Sin. cu efhologhiŭ.
3. [DEX '09] MOLITFELNIC s. n. v. molitvelnic.
4. [DEX '09] MOLITVELNIC, molitvelnice, s. n. Carte de ritual ortodox, care cuprinde o serie de rugăciuni. [Var.: molitvenic, molitfelnic s. n.] – Din sl. molitvĭnikŭ.
5. [DEX '09] MOLITVENIC s. n. v. molitvelnic.
6. [MDA2] molităvnic sn vz molitvelnic
7. [MDA2] molităvnig sn vz molitvelnic
8. [MDA2] molitevnic sn vz molitvelnic
9. [MDA2] molitfelnic sn vz molitvelnic
10. [MDA2] molitvelnic sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196/11 / V: ~enic, (reg) ~ifte~, ~tevnic, ~tfe~, ~tfenic, (înv) ~tăvnic, ~tăvnig / Pl: ~ice / E: slv молитвьникъ] Carte de ritual în biserica ortodoxă, care conține rânduiala celor „șapte taine” și molitve (1) Si: (rar) rugăciunar.
11. [MDA2] molitvenic sn vz molitvelnic
12. [DLRLC] MOLITVELNIC, molitvelnice, s. n. (Și în forma molitfelnic) Carte de rugăciuni în cultul bisericii creștine ortodoxe. Mă reped devale la chilie să iau molitfelnicul. GALACTION, O. I 253. Cere-n grab-un molitfelnic și începe a-l citi. PANN, P. V. I 65. – Variantă: molitfelnic s. n.
13. [Șăineanu, ed. VI] molitfelnic n. carte de rugăciuni. [Serb. MOLITVENIK].
14. [DOOM 3] molitvelnic s. n., pl. molitvelnice
15. [DOOM 2] molitvelnic s. n., pl. molitvelnice
16. [D.Religios] molitvelnic, molitvelnice s. n. Carte bisericească de slujbă pentru preot, cuprinzând rânduiala sfintelor Taine și a ierurgiilor bisericești, precum și rugăciuni și slujbe pentru diferite momente, obiecte și trebuințe din viața creștinului și a bisericii; evhologhiu, trebnic. [Var. moliftelnic, molitfelnic s. n.] – Din sl. molitvinikŭ.
17. [DE] MOLITVÉLNIC (MOLITVÉNIC, MOLITFÉLNIC) (< sl.) s. n. (În ritualul ortodox) Carte în care sunt cuprinse orânduielile și rugăciunile prescrise pentru conferirea sfintelor taine și a altor rânduieli bisericești, de sfințire și de binefacere; trebnic. Cel mai vechi m. cunoscut în Țările Române este cel tipărit la Târgoviște în 1545 de Dimitrie Liubcevici. În 1568, Coresi a tipărit „Molitvenicul rumânesc”, ca anexă a „Cazaniei”.
18. [DGS] molitvelnic s.n. (în Biserica Ortodoxă) <rar> rugăciunar, trebnic1, <înv.> evhologhion. Molitvelnicul este o carte de ritual, care conține rânduiala celor Șapte Taine și molitve.
19. [DLR] MOLIFTÉLNIC s. n. v. molitvelnic.
20. [DLR] MOLITVÉLNIC s. n. Carte de ritual în biserica ortodoxă, care conține rînduiala celor „șapte taine” și molitve (1); (rar) rugăciunar. Molităvnic (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 196/11. Molităvnic izvodit din slovenie pre limba rumăniască (a. 1689). GCR i, 284/18, cf. 241/13. Molităvnig de bisărică (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 241. În toată adunarea batjocură l-au făcut, De molitevnic să-și cate i-au zis. BELDIMAN, E. 73/17. Cere-n grab-un molitfelnic și începe a-i citi. PANN, P. V. I, 65/21. „Rînduiala îngropăciunii mirenilor” tipărită în fiecare rugăciunariu sau molitfenic. MARIAN, Î. 308, cf. id. NA. 121. I-or cădea și popii Naie Lacrimi multe-n moliftelnic. GOGA, P. 48. Popa își desfăcu patrafirul înfășurat în jurul molitvelnicului vechi. . . și-l puse după cap. AGÎRBICEANU, A. 435. Mă reped devale la chilie să iau molitfelnicul. GALACTION, O. 253. Să-i cînte el, popa, slujba înmormîntârii,. toată cîtă este în molitfelnic, câ-i ajunge mortului. STĂNOIU, C. I. 27. Preoții de țară Spuneau din molitvelnic mai mult pe dinafară. ARGHEZI, S. P. 95. – Pl.: molitvelnice. – Și: molitvéníc (LM), (regional) molitfélnic, molitfenic, molitévnic, moliftélnic, (învechit) molitávnic, molităvnig s. n. – Din slavonul молитвьникъ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL