1. [DEX '09] MOLEȘITOR, -OARE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală. ♦ Care predispune la somn. – Moleși + suf. -tor.
2. [MDA2] moleșitor, ~oare a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: moleși + -tor] 1 Care moleșește (1). 2 Care predispune la somn Si: adormitor.
3. [DLRLC] MOLEȘITOR, -OARE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește. O piroteală moleșitoare se alegă de ochii lui. ISPIRESCU, L. 83.
4. [DLRM] MOLEȘITOR, -OARE, moleșitori, -oare, adj. Care moleșește. – Din moleși + suf. -(i)tor.
5. [DOOM 3] moleșitor adj. m., pl. moleșitori; f. sg. și pl. moleșitoare
6. [DOOM 2] moleșitor adj. m., pl. moleșitori; f. sg. și pl. moleșitoare
7. [DGS] moleșitor, -oare adj. 1 (mai ales despre căldură) lânced, toropitor. În sală este o căldură moleșitoare. 2 adj. (despre băuturi, mirosuri etc. sau despre efectul lor asupra unui organism) hipnotic, hipnotizant, narcotic, somnifer, soporifer, soporific, <rar> adormitor, aromitor, dormitiv, <înv.> soporativ. Mirosul de crini are efect moleșitor.
8. [DLR] MOLEȘITÓR, -OÁRE adj. Care moleșește, care provoacă moleșeală (1). Cf. COSTINESCU, LM. Căminul. . . ardea și răspîndea o căldură moleșitoare. EMINESCU, G. P. 74. O piroteală moleșitoare se alegă de ochii lui. ISPIRESCU, L. 83. Mi-a căzut în brațe fără împotrivire, cu o beție moleșitoare în ochii întredeschiși. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 213. Un somn dulce, moleșitor mă cerca. SADOVEANU, O. II, 61. Pădurile dorm într-un soare moleșitor de iulie. id. ib. VII, 342. ♦ Care predispune la somn; adormitor. În ungherul cel mai moleșitor sta culcat pe spinare cotoiul. ARGHEZI, C. J. 231. – Pl.: moleșitori, -oare. – Moleși + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL