1. [MDA2] mogorogea sm [At: ȘEZ. III, 71 / V: mogoroge, ~roagea / E: mogorogi] (Reg) 1 Om care abia vorbește și care nu pronunță bine cuvintele Si: (reg) mogorogilă. 2 Om tăcut, dar care nutrește în mod ascuns sentimente de ură, de răzbunare Și: (reg) moglan (2).
2. [DEX '09] MOGOROGI, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi nedeslușit, neclar (arătându-și nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi. ♦ Tranz. A cicăli; a ocărî. – Et. nec.
3. [MDA2] mogori v vz mogorogi
4. [MDA2] mogoroagea sm vz mogorogea
5. [MDA2] mogoroci v vz mogorogi
6. [MDA2] mogoroge sm vz mogorogea
7. [MDA2] mogorogi [At: LM / V: ~oci, ~osi, mogori / Pzi: ~gesc / E: nct] (Reg) 1 vi A vorbi încet, alene Si: a îngâna. 2 vi A vorbi nedeslușit Si: a bâigui, a îngâima. 3 vi A vorbi nemulțumit, printre dinți Si: a bombăni, a bodogăni. 4 vi (D. copii) A gânguri. 5 vt A ocărî. 6 vt A mustra.
8. [MDA2] mogorosi v vz mogorogi
9. [DLRLC] MOGOROGI, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi nedeslușit (spre a-și arăta nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi, a murmura. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bombănind mereu, a cicăli. Ce spui, cîrpaciule... și tu mă mogorogești? CREANGĂ, A. 106.
10. [Șăineanu, ed. VI] mogorogì v. Mold. 1. a vorbi încet, alene; 2. a fi îmbufnat, a arăta mutre cuiva: ce, și tu mă mogorogești? CR.; 3. Tr. a mormăi. [Origină necunoscută].
11. [Scriban] mogorogésc v. tr. și intr. (ung. megmorogni, a mormăi, a ocărî. Cp. și cu ung. mogor, posomorît. V. morocănesc). Nord. Morocănesc, mustru, fac observațiunĭ.
12. [DOOM 3] mogorogi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogesc, 3 sg. mogorogește, imperf. 1 mogorogeam; conj. prez. 1 sg. să mogorogesc, 3 să mogorogească
13. [DOOM 2] mogorogi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogesc, imperf. 3 sg. mogorogea; conj. prez. 3 să mogorogească
14. [DGS] mogorogea s.m. invar. (reg.) <reg.> mogorogilă. Nu înțelege ce spune acest mogorogea, deoarece pronunță defectuos cuvintele.
15. [DGS] mogorogi vb. IV. tr. (reg.) 1 (compl. indică oameni) v. Admonesta. Certa. Dăscăli. Dojeni. Judeca. Moraliza. Mustra. 2 (compl. indică cuvinte, fraze etc.) v. Bâigui. Bodogăni. Bolborosi. Bombăni. Gângăvi. Îndruga. Îngăima. Îngâna. Mormăi1. Murmura,
16. [DAR] mogorogea s.m. (reg.) om care abia vorbește, pe care nu-l poți înțelege.
17. [DLR] MOGORÓGEA s. m. (Regional) Om care abia vorbește, care nu pronunță bine, pe care nu-l poți înțelege; (regional) mogorogilă. Cf. ȘEZ. III 71, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, MAT. DIALECT, I, 81. ♦ Epitet dat unui om tăcut, dar care nutrește în mod ascuns sentimente de ură, de răzbunare etc. Cf. I. CR. V, 375. - Și: mogoróge (MAT. DIALECT, I, 81), s. m., mogoroágea (I. CR. V, 375) s. m. – De la mogorogi.
18. [DLR] MOGOROGÎ vb. IV. (Regional) 1. I n t r a n z. A vorbi încet, alene, a murmura (2), a îngîna (LB, BARCIANU, ȘEZ. III, 71, XX, 138, PAȘCA, GL.) ; a vorbi nedeslușit, a se exprima neclar, a bîigui, a îngăima (BUGNARIU, N., A V 2, 15, 20, 31, VI 4, 26); a vorbi (nemulțumit) printre dinți, a bombăni, a mormăi1 (2), a bodogăni (CREANGĂ, GL., ALR II/I h 3). Crăioc ar mai vrea să cînte. Mogorocește ca pentru sine. . . Se oprește. T. POPOVICI, S. 337. Ce tăt mogorocești acolo, măi copile ? MAT. DIALECT, I, 81, cf. VICIU, GL., com. din FRATA-CLUJ. ♦ (Despre copii) A gînguri (Prundu Bîrgăului-Bistrița). ALR II/I h 151/219. 2. T r a n z. A ocărî, a mustra. Cf. CIHAC, II, 516. Ce spui, cîrpaciule, zise văru-meu, și tu mă mogorogești ? CREANGĂ, A. 106, cf. ARHIVA, XXIII, 189, ȘEZ. VIII, 159. – Prez. ind.: mogorogesc. - Și: mogorocí, mogorosí (LM, GHEȚIE, R. M.), mogori (ALEXI, W.) vb. IV. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL