1. [DEX '09] MOGLAN, moglani, s. m. (Reg.) Om mare, voinic și prost; om necioplit, bădăran. – Et. nec.
2. [MDA2] moglan sm [At: CREANGĂ, A. 78 / V: mocl~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Om mare și voinic, dar prost și lipsit de bună creștere. 2 Om tăcut, dar care nutrește în sine sentimente de ură, de răzbunare.
3. [DLRLC] MOGLAN, moglani, s. m. (Regional) Om necioplit, bădăran. Mă moglane! te fac chisăliță! SADOVEANU, O. VI 205. Tu moglanule de Oșlobene, care te robești pîntecelui și nu-ți dai cîtuși de puțină osteneală minței. CREANGĂ, A. 78.
4. [Șăineanu, ed. VI] moglan a. și m. Mold. mojic: iar tu, moglanule! CR. [Origină necunoscută].
5. [Scriban] moglán, -că s. (var. din mocan). Est. Modoran.
6. [MDA2] moclan sm vz moglan
7. [DOOM 3] !moglan (reg.) (desp. mo-glan) s. m., pl. moglani
8. [DOOM 2] moglan (reg.) (mo-glan) s. n., pl. moglani
9. [Onomastic] MOGLAN, b. (Sd XXI) < subst. „bădăran” (DLRM).
10. [Onomastic] Mog/lan, -oi v. Moga 5, 7.
11. [DLR] MOGLÁN s. m. (Regional) Om mare și voinic, dar prost, lipsit de bună creștere, necioplit, bădăran; om tăcut, dar care nutrește în sine sentimente de ură, de răzbunare etc. V. m o g î l d e a ț ă. Iar tu, moglanule de Oșlobene . . . nu-ți dai cîtuși de puțină osteneală minței. CREANGĂ, A. 78, cf. PASCU, S. 294. Mă moglane ! te fac chișăliță !. . . Și moglanul știa ce-l așteaptă. SADOVEANU, O. II, 413, cf. IORDAN, L. M. 193, ȘEZ. III, 71, I. CR. VI, 315. - Pl.: moglani. – Și: moclán s. m. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Etimologia necunoscută. Cf. m o c2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL