1. [MDA2] mofluzire sf [At: POLIZU / V: muf~ / Pl: ~ri / E: mofluzi] (Înv) Faliment.
2. [DEX '09] MOFLUZI, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz.
3. [MDA2] mofluzi vir [At: (a. 1693) FN 10 / V: muf~ / Pzi: ~zesc / E: mofluz] (Înv) 1-2 A da faliment. 3-4 (Pex) A sărăci.
4. [MDA2] mufluzi v vz mofluzi
5. [MDA2] mufluzire sf vz mofluzire
6. [DLRLC] MOFLUZI, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (învechit) A da faliment; p. ext. a-și pierde averea, a sărăci. Cine-i prost și derbedeu Lesne-n lume mofluzește. ALECSANDRI, T. I 317. Logofătul Dinu s-a sculat pe la cîntatul cocoșilor și ne-a spus că dumneata ai mofluzit. FILIMON, C. 243.
7. [Șăineanu, ed. VI] mofluzì v. 1. a da faliment; 2. fig. a se pierde: cine-i prost, lesne în lume mofluzește AL.
8. [Scriban] mo- și mufluzésc v. intr. (d. mufluz). Vechĭ. Daŭ faliment. Azĭ. Iron. Decad, perd averea.
9. [DOOM 3] mofluzi (a ~) (înv.) (desp. mo-flu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzesc, 3 sg. mofluzește, imperf. 1 mofluze am; conj. prez. 1 sg. să mofluzesc, 3 să mofluzească
10. [DOOM 2] mofluzi (a ~) (înv.) (mo-flu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzesc, imperf. 3 sg. mofluzea; conj. prez. 3 să mofluzească
11. [DGS] mofluzire s.f. (fin.; înv.) v. Bancrută. Crah. Faliment.
12. [DGS] mofluzi vb. IV. (înv.) 1 intr. (fin.; despre oameni de afaceri, întreprinderi, societăți etc.) v. Bancruta. Falimenta. 2 refl., tr. (sub. sau compl. indică oameni) v. Sărăci. Scăpăta. Strâmtora.
13. [DLR] MOFLUZÍRE s. f. (Învechit) Faptul de a (se) m o f l u z i; faliment. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. - Pl.: mofluziri. – Și: mufluzíre s. f. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. – V. mofluzi.
14. [DLR] MOFLUZÍ vb. IV. I n t r a n z. și r e f l. (Învechit) A da faliment; p. e x t. a-și pierde averea, a se ruina, a sărăci. În Amsterdam, un neguțătoriu bogat să mufluzeaște (a. 1693). FN 10, cf. 7. Cînd un datornic va mufluzi, să să tragă la judecată. CARAGEA, L. 30/1. Zece s-au lăsat de această meserie. . . și unu au mofluzit (a. 1823). DOC. EC. 272. Curînd s-au îmbogățit și mai curînd s-au mufluzit. GOLESCU, Î. 108. La plăpămărie E ticăloșie, Este sărăcie. . . Stancu mofluzește. PR. DRAM. 255. Logofătul Dinu. . . ne-a spus că dumneata ai mofluzit. FILIMON, O. I, 249, cf. ALECSANDRI, T. 826. Au mofluzit părinții tăi după atîta muncă de-o viață ? C. PETRESCU, A. R. 26. ◊ T r a n z. F i g. A mufluzit limba, a scos-o la mizat și va să puie alta, adusă de peste nouă mări. JIPESCU, O. 16. - Prez. ind.: mofluzesc. - Și: mufluzi vb. IV. – V. mofluz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL